DISCURSUL

Preşedintelui Parlamentului, Marian LUPU, cu ocazia încheierii sesiunii de toamnă-iarnă 2008

(încheierea Legislaturii a XVI-a)

26 decembrie 2008

Stimaţi colegi şi oaspeţi,

Onorată asistenţă,

Doamnelor şi domnilor,

Actuala şedinţă plenară este ultima în această sesiune, dar, de fapt, şi în Legislatura a XVI-a. De aceea în bilanţul tradiţional mă voi referi la activitatea de 4 ani a Parlamentului.

Din 24 martie 2005 şi până astăzi ne-am întrunit în această sală la 243 şedinţe plenare pentru a adopta circa 1500 acte legislative. Cifre impunătoare, dar, în viziunea mea, nu acestea constituie criteriul, după care ar urma să fie apreciată activitatea noastră. Pe acest motiv voi scoate în evidenţă aspectele, prin care se distinge Parlamentul de Legislatura a XVI-a.

Înainte de toate, ţin să reamintesc că Parlamentul şi-a început activitatea prin adoptarea în consens a Declaraţiei cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene şi reîntregirii ţării. Evenimentul dat a fost apreciat nu doar în interiorul ţării, dar şi de partenerii noştri externi, ca demonstrând că forţele politice, reprezentate în actualul Legislativ, dispun deja de anumită maturitate politică, inteligenţă şi flexibilitate necesare pentru promovarea intereselor ţării.

Acest început promiţător a condus la constituirea unui parteneriat politic larg pe direcţii fundamentale de interes naţional, oferind posibilitatea aplicării unei abordări pragmatice şi sistemice a problemelor cu care se confruntă societatea şi care constituie preocupările Parlamentului. În acest fel devenise posibilă abandonarea stereotipurilor şi rivalităţilor contraproductive, fiind create premisele pentru introducerea unui nou management politic eficient, esenţa căruia aş defini-o ca trecere de la gestionarea resurselor la gestionarea obiectivelor. Noua abordare a redefinit optica funcţiilor parlamentare tradiţionale în sensul conferirii acestora unei alte dimensiuni calitative. Drept rezultat au fost configurate şi puse în aplicare o serie de concepte şi mecanisme concrete pentru îndeplinirea sarcinilor propuse.

Aş vrea să constat la acest sfârşit de an şi aproape final de legislatură, că prima perioadă a activităţii Parlamentului de legislatura a XVI-a a trecut sub semnul acestui parteneriat politic, durabilitatea căruia, însă, ulterior s-a dovedit a fi limitată şi fragilă, în prim plan revenind interesele conjuncturale şi de partid. Astfel s-a dovedit, că elita politică moldovenească încă nu este suficient de matură, de elevată în aspect politic pentru a se încadra în un dialog constructiv, consecvent şi – deosebit de important – durabil. Totuşi, prin această tentativă actualul Legislativ a reuşit să demonstreze posibilitatea constituirii parteneriatului politic, precum şi utilitatea acestuia pentru societate şi ţară. În viziunea mea, de această experienţă inedită şi oportună urmează să ţină cont politicul moldovean, la general, şi cel ce va fi reprezentat în următorul Parlament, în special.

Revenind la atribuţia de legiuitor, voi menţiona adoptarea pentru prima dată de Parlament a Programului legislativ pentru anii 2005-2009, derivat din Planul de Acţiuni RM-UE. Acest document a fost oportun şi în contextul organizării procesului de armonizare a legislaţiei naţionale cu baza legală a Uniunii Europene, prin identificarea priorităţilor şi distribuirea acestora pe parcursul perioadei de 4 ani. De asemenea, Parlamentul a elaborat şi adoptat modificări şi completări la Legea cu privire la actele legislative menite să asigure apropierea legislaţiei naţionale de criteriile comunitare.

La acest moment este de constatat, că nu toate poziţiile Programului legislativ au fost îndeplinite, dar şi proiectele de legi, prezentate Parlamentului nu întotdeauna au corespuns cerinţelor stabilite în legea de referinţă. Au fost şi câteva cazuri, când autorii, afirmând că “proiectul de lege este armonizat cu legislaţia comunitară“, nu erau în stare să-şi argumenteze poziţiile. Aceste carenţe, în viziunea mea, sunt, pe de o parte, rezultatul disciplinei executorii, care mai lasă de dorit, şi, de altă parte, al deficienţelor mecanismului de monitorizare a implementării Programului. Să nu uităm, că procesul de armonizare a legislaţiei este unul extrem de complex, complicat şi costisitor – atât la direct, cât şi în sensul resurselor instituţionale şi umane. Iar noi încă nu dispunem nici de suficiente resurse, nici de suficientă experienţă în sensul dat. Totuşi, acest exerciţiu a fost o primă încercare de a stabili un format coerent, logic şi de sistem, de a crea un mecanism funcţional pentru a mişca din loc armonizarea legislaţiei, care este nu doar un angajament al nostru faţă de Uniunea Europeană, dar şi o conştientizare a necesităţii interne vitale.

Continuând cu abordarea sistemică, a urmat Programul calendaristic al acţiunilor legislative în conformitate cu Rezoluţia şi Recomandările Consiliului Europei. Acest document a fost conceput şi ca un instrument de automonitorizare nu doar în raport cu Consiliul Europei, plasând Moldova în aria atenţiei sporite şi binevoitoare a acestui impunător for internaţional prin lichidarea unui număr impunător de restanţe, care ne-au fost indicate din 1995, când Moldova a devenit membru al Consiliului Europei. Mai important este că, adoptând şi îndeplinind Programul calendaristic, pentru prima dată Parlamentul s-a automonitorizat în raport cu societatea moldovenească prin inducerea valorilor şi principiilor democratice într-un şir de domenii de importanţă primordială pentru consolidarea statului de drept. Însă, trebuie să recunoaştem, după această avansare apreciabilă, nu a fost de evitat o anumită încetinire a ritmurilor, dar şi reducere a calităţii reformelor democratice.

Cu toate acestea, dată fiind complementaritatea angajamentelor noastre faţă de Consiliul Europei cu cele asumate în Planul de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, ţin să reafirm, că toate angajamentele au fost onorate şi toate sarcinile, care au vizat în mod direct direct Parlamentul de legislatura a XVI-a, au fost îndeplinite.

Noile realităţi ale economiei de piaţă au dictat necesitate adaptării la principiile moderne şi a legislaţiei ce reglementează activitatea de întreprinzător. Actualul Parlament a preluat iniţiativa în acest sens prin aplicarea unui mecanism mai puţin tradiţional. Şi vreau să-mi exprim speranţa, că această idee de pionierat va fi pe viitor dezvoltată, perfecţionată pentru a multiplica efectele rezultatelor concrete, practice în sensul liberalizării economice şi dezvoltării sectorului real al economiei.

Cred că nu voi greşi prin a spune că nu există deputat, care cu diferite ocazii să nu reitereze că legea se adoptă nu de dragul bifării în listă, ci ca să lucreze pentru fiecare cetăţean şi pentru societate în ansamblu. Şi este firesc, pentru că funcţia Parlamentului nu este doar de a vota legi, dar şi de a monitoriza cum se respectă şi cum se aplică ceea ce se votează. Şi pentru că există mai multe exemple ale faptului, că multe legi corect şi calitativ scrise nu funcţionează, chiar de la începutul legislaturii au fost formulate sarcinile în sensul identificării unui mecanism mai divers şi eficient pentru exercitarea acestei funcţii parlamentare.

Ca rezultat, a fost stabilit un grafic de audieri ale instituţiilor executive cât în cadrul plenarelor, atât şi şedinţelor comisiilor parlamentare de profil. Mai mult, pentru prima dată funcţia de control parlamentar a fost suplimentată cu exerciţiul de analiză a impactului socio-economic al legislaţiei, realizat în cooperare şi cu suportul Băncii Mondiale.

Astfel s-a ajuns nu numai la distribuirea corectă a responsabilităţilor, dar şi la ridicarea disciplinei executorii a instituţiilor executive, care, însă, sa fim sinceri, încă mai lasă de dorit. Dacă ar fi întrebat, fiecare cetăţean ar avea de reclamat calitatea aplicării şi respectării normei legale.

În acest context ţin să constat regretabilul fapt, că anume deficienţa parteneriatului politic în Legislativ, conjugată cu persistenţa intereselor de grup este principalul obstacol în exercitarea corectă şi eficientă a funcţiei de control parlamentar. Pe acest motiv insist asupra necesităţii ca, pe viitor, grupurile politice parlamentare să dea dovadă de mai multă inteligenţă, flexibilitate şi devotament societăţii şi ţării pentru a găsi compromisul necesar.

Revenind la noile abordări ale Parlamentului de legislatura a XVI-a, nu pot să trec de diplomaţia parlamentară, exercitarea activă şi consecventă a căreia a permis impulsionarea relaţiilor externe ale Republicii Moldova cât în spaţiul vestic, atât şi estic, cât pe filiera bilaterală, atât şi pe cea multilaterală. Deputaţii, deşi nu întotdeauna în spiritul statalităţii, dar – îmi exprim speranţa – cu cele mai bune intenţii, au contribuit activ la cunoaşterea Moldovei în lume, la demonstrarea deschiderii ţării.

În fond, activitatea de parlamentar nu se încheie odată cu părăsirea sediului Parlamentului. Fiind aleşi ai poporului, orice acţiune, cuvânt şi gest politic trebuie să reprezinte în permanenţă şi pretutindeni interesele statului Republica Moldova. Trebuie punctată cu fiece ocazie poziţia clară că Republica Moldova nu este un proiect temporar, ci un stat independent, suveran, de orientare europeană, cu o atitudine respectuoasă, echilibrată şi echitabilă faţă de toţi partenerii săi. Stat care îşi doreşte un loc distinct şi un rol apreciat în familia ţărilor dezvoltate. Încă o dată mă refer în mod deosebit la eforturile pe care trebuie să le investim în consolidarea statalităţii Republicii Moldova. În reîntregirea ţării. În coeziunea societăţii. În promovarea bunei imagini a statului.

Repet, parteneriatul politic în domenii de interes strategic a fost şi rămâne a fi absolut necesar ţării, deoarece, indiferent de coloraturile şi viziunile politice, toţi avem acelaşi obiectiv – Integrarea în Uniunea Europeană şi acelaşi scop – protejarea şi dezvoltarea statului Republica Moldova. 

Am acordat mereu o atenţie specială dialogului între Parlament şi sectorul asociativ ca premisă esenţială pentru conştientizarea, atât de putere, cât şi de societate, a faptului, că un veritabil stat democratic nu poate fi conceput fără o societate civilă puternică şi responsabilă. Parteneriatul public-privat este nu doar parte a procesului de democratizare, dar, în viziunea mea, şi generator al altor transformări profunde ale societăţii şi ale construcţiei statale, deoarece cultura civică şi cea politică se dezvoltă doar reciproc – aceasta este quint-esenţa valorilor democratice, atât de des evocate şi declarate, inclusiv în această sală. Sunt convins, că doar pe această cale vom ajunge la realitatea, când devine funcţională formula optimă “cetăţeanul pentru stat şi statul pentru cetăţean“.

Dar dialogul nu a fost deloc simplu pe motivul insuficientei înţelegeri din partea ambelor părţi că, în promovarea şi realizarea intereselor naţionale, puterea şi societatea nu sunt oponenţi, ci parteneri. De aceea am început prin formarea, pas cu pas, a încrederii reciproce, lansând mai multe iniţiative care să stimuleze, de o parte, activitatea sectorului asociativ şi, de altă parte, deschiderea corpului deputaţilor. Acum Parlamentul are ca parteneri activi şi constanţi circa 50 de organizaţii neguvernamentale.    

Evident, în acest dialog mai există lacune şi deficienţe, care îşi au originea în perceperea eronată de către ambele părţi a standardelor de atitudine şi de comunicare, în insuficienţa nivelului culturii politice şi civice. Clasa politică trebuie să înveţe să nu privească societatea civilă doar prin prisma politiciului, cu atât mai mult să nu folosească sectorul asociativ în scopurile şi interesele de partid.

Totuşi, în comun am reuşit să parcurgem o cale de la adoptarea unei Concepţii de cooperare până la adoptarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru anii 2009-2012 şi a Legii voluntariatului, urmând ca, până la finele acestei legislaturi, să adoptăm şi Legea cu privire la utilitatea publică a organizaţiilor neguvernamentale.

Mai este un subiect care a dat distincţie acestei legislaturi şi la care nu pot să nu mă refer – dezvoltarea cooperării dintre Parlament şi Adunarea Populară a Unităţii Teritorial-Administrative Gagauz-Yeri. Parlamentul ţării tinde să fie receptiv la sugestiile colegilor găgăuzi, oferind suport pe mai multe dimensiuni, detaliat într-un Program de acţiuni comune. După o perioadă îndelungată, limitată doar la discuţii, am reuşit să elaborăm un proiect, care să permită viitorului Parlament demararea procesului de armonizare a legislaţiei regionale cu cea naţională cu suportul Consiliului Europei. Sunt convins, că această linie de discuţii constructive va permite depăşirea treptată a disensiunilor, care trenează pe parcursul mai multor ani.

Din cele expuse, aş vrea să concluzionez, stimaţi colegi, că Parlamentul de legislatura a XVI-a a făcut multe lucruri bune şi, în mare parte, a fost în capacitate de a onora angajamentele sale. Şi, contrar unor opinii expuse, sunt de părerea, că actualul Parlament, totuşi, a reuşit să dinamizeze considerabil procesul de integrare europeană a ţării. Evident, au existat şi carenţe, aceasta fiind o realitate obiectivă pentru că situaţiile evoluează, impunând necesitatea adaptărilor.

“Pentru a nu ajunge în iad, trebuie studiată minuţios calea ce duce într-acolo“ – astfel povăţuia binecunoscutul gânditor politic Niccolo Machiavelli. Consider, că astăzi acest sfat este deosebit de actual pentru că politica este nu doar arta compromisului, dar şi capacitatea de a prevedea viitorul. 

Stimaţi colegi,

În curând întreaga clasă politică moldovenească se va lansa în campania electorală. Şi este firesc, pentru că va fi un scrutin care în cel mai direct mod ne vizează pe noi, deputaţii. Dar, în primul rând, acest scrutin vizează cetăţenii, pentru că va fi un eveniment de o importanţă deosebită pentru Republica Moldova, pentru destinul ţării. De aceea, în funcţie de echilibrul nostru în declaraţii şi în acţiuni, în funcţie de bunele noastre intenţii, se va contura şi încrederea cetăţenilor în aspiranţii la putere. Vă rog să nu uităm că, nu atât interesele de partid şi, cu siguranţă, nu cele personale trebuie să domine politicul. Primatul absolut este deţinut de interesele alegătorilor, a concetăţenilor noştri, de interesele societăţii şi statului.

În viitoarea legislatură, nu toţi se vor regăsi în această sală. E şi acesta un lucru firesc – astea sunt aspectele democraţiei. Însă, şi pentru cei care vor reveni în Parlament, şi pentru cei care… nu vor reveni, solicitarea mea, chiar rugămintea, este următoarea: să comunicăm, să polemizăm în această campanie electorală, să  concurăm şi să luptăm, dar astfel, încât să rămână ulterior loc pentru „bună ziua” şi pentru o sinceră strângere de mână. Important este să fie o luptă electorală corectă, echilibrată, fără încercări de a dezbina societatea, fără instigări la vrajbă. Pentru că după alegeri, vine timpul lucrului, timpul realizării promisiunilor şi rivalităţile electorale nu-şi mai găsesc rostul, devin contraproductive.

Eu, repet, apreciez mult activitatea actualei legislaturi, dinamismul pe care l-aţi demonstrat, şi am tot respectul pentru parlamentarii cu care am avut marea onoare să lucrez, pentru dumneavoastră. Dorinţa mea, foarte sinceră, este să păstrăm acest respect reciproc şi de acum încolo, indiferent de viziunile pe care le exprimăm şi de dimensiunea comunicărilor noastre ulterioare.

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă

În încheiere, profit de prilejul sărbătorilor de iarnă pentru a vă transmite sincere felicitări şi urări de bine. Fie ca în anul care vine să trecem cu mai multă înţelepciune şi să avem parte de bucurii şi realizări în toate câte ni le propunem.