Stimate domnule Presedinte,

stimate dle Prim-ministru, 

stimate doamne şi domni deputati,

         La 14 octombrie 1992 Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 3 decembrie drept Zi Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi.

       Acest eveniment înseamnă în primul rînd o zi de meditaţie asupra problemelor persoanelor cu dizabilităţi. Este o zi în care societăţile manifestă solidaritate, înţelegere şi atitudine critică faţă de barierele create în mod artificial şi nejustificat faţă de persoanele cu nevoi speciale.

        În Republica Moldova numărul persoanelor cu dizabilităţi este de circa 174 000, dintre care 14.800 sînt copii. Numărul mare de beneficiari de asigurări şi facilităţi sociale, în combinaţie cu problemele sociodemografice (îmbătrînirea şi migraţia populaţiei), constrîngerile legate de calitatea vieţii,  reduc capacitatea reală a sistemului de a oferi un suport comparabil cu nevoile persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, în Republica Moldova, pe lîngă problemele de ordin material, persoanele cu dizabilităţi s-au pomenit, din păcate, într-o situaţie de captare şi dependenţă faţă de stat, familie sau instituţie.

          Ştim cu toţii că de obicei în aceste zile se fac declaraţii frumoase, compătimiri, unii manifestă milă şi fac acţiuni de binefacere. Dar, nu doar de milă au nevoie aceste persoane, nu numai de dragostea noastră – ele au nevoie de un loc printre noi, în societate, în instituţiile statului, de acces la educaţie, la muncă şi la o viaţă plenară în familia şi comunitatea lor.

         Este imperativ ca actuala guvernare să întreprindă măsuri pentru a schimba abordarea sistemului care, în viziunea noastră, nu trebuie numai să compenseze handicapul, dar să ofere posibilităţi reale de reabilitare şi reintegrare socioeconomică. Numai o asemenea abordare poate avea un impact decisiv asupra calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi.

         Prin semnarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor  cu dizabilităţi la 30 martie 2007, Republica Moldova  s-a angajat “de jure” în procesul de punere în aplicare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. “De facto” insă, timp de 2 ani, convenţia a rămas subiect de discuţii doar în mediul societăţii civile. În acest context, ratificarea Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi desemnează o nouă etapă atît în promovarea drepturilor omului în Republica Moldova, cît şi în dezvoltarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi. Conştientizăm faptul că Republica Moldova nu mai are dreptul să ratifice documente din motive propagandistice. Ratificarea acestui document fundamental trebuie efectuată concomitent cu iniţierea practică a reformelor în domeniul dizabilităţii. Este crucial să ştim ce facem în fiecare zi, fiecare lună şi fiecare an pentru ca prevederile acestei convenţii să devină realitate. Or, cu acest prilej facem apel către toate partidele parlamentare, către societatea civilă, asociaţiile de profil, autorităţile publice centrale şi locale şi organismele internaţionale să pună umărul la pregătirea Republicii Moldova pentru implementarea acestui document, să estimeze clar reformele politicilor care trebuie întreprinse, să-şi identifice rolul în acest proces.

         Reforma în domeniul dizabilităţii este posibilă numai în baza unei mişcări în unison a tuturor forţelor, domeniilor şi actorilor sociali din ţară.

         Astăzi persoanele cu disabilităţi trăiesc o realitate condiţionată de sistemul vechi moştenit, care promova mai mult excluziunea şi compensarea. Este evident că ele au nevoie de mai mult. Îmi exprim convingerea că domeniul dizabilităţii se va bucura de o continuitate a reformelor, vom avea cu toţii capacitatea să abordăm problemele persoanelor cu dizabilităţi din punct de vedere critic, şi să contribuim la modificarea abordării tradiţionaliste faţă de persoanele cu dizabilităţi.

       Grija, dragostea, mila sînt sentimente bune, dar trebuie să înţelegem că persoanele cu dizabilităţi au nevoie de un rol activ şi valorificat în societatea noastră!